Structura aplicației

O aplicație curses utilizează informații din configurația regională a sistemului; setlocale(3) o pregătește pentru apelurile bibliotecii curses.

setlocale(LC_ALL, "");

Dacă configurația regională nu este astfel inițializată, biblioteca presupune că toate caracterele sunt imprimabile ca în ISO 8859-1, pentru a funcționa cu anumite programe vechi. Ar trebui să inițializați configurația regională; nu vă așteptați la un comportament consecvent din partea bibliotecii atunci când parametrii regionali nu au fost configurați.

initscr(3X) sau newterm(3X) trebuie să fie apelate pentru a inițializa curses înainte de utilizarea oricăror funcții care accesează sau manipulează ferestre sau ecrane.

Pentru a obține intrarea caracter cu caracter fără ecou - majoritatea programelor interactive, orientate spre ecran doresc acest lucru - utilizați următoarea secvență.

initscr(); cbreak(); noecho();

Majoritatea aplicațiilor vor efectua configurarea următoare după cum se arată în continuare.

noqiflush();
keypad(stdscr, TRUE);

Un program curses intră apoi adesea într-o buclă de gestionare a evenimentelor. Apelați endwin(3X) înainte de a ieși.

Prezentare generală

O bibliotecă curses abstractizează terminalul cu o structură de date SCREEN și reprezintă totul sau o parte a afișajului său cu structuri WINDOW. Proprietăți distincte se aplică fiecăreia; de exemplu, disciplina liniei a unui controlor de terminal Unix tipic este în unul din cele trei moduri: brut, cbreak sau («cooked - procesat») canonic. În curses, disciplina liniei este o proprietate a ecranului, care se aplică identic tuturor ferestrelor asociate cu acesta.

O fereastră window este o grilă dreptunghiulară de celule de caractere, adresată prin coordonate de linie și coloană (y, x), cu colțul din stânga sus (0, 0). O fereastră numită stdscr, în mod implicit de aceeași dimensiune ca ecranul terminalului, este întotdeauna disponibilă. Creați altele cu newwin(3X).

O bibliotecă curses nu gestionează ferestrele care se suprapun (dar a se vedea mai jos). Puteți fie să utilizați stdscr pentru a gestiona o singură fereastră care umple ecranul, fie să împărțiți ecranul în ferestre care nu se suprapun și să nu utilizați deloc stdscr. Amestecarea celor două abordări va duce la efecte imprevizibile și nedorite.

Funcțiile permit manipularea unei ferestre și a cursorului care identifică celula din interiorul acesteia în care va avea loc următoarea operație. Printre acestea, cele mai de bază sunt move(3X) și addch(3X): acestea plasează cursorul în interiorul și, respectiv, scriu un caracter pe stdscr.

Modificările frecvente ale ecranului terminalului pot provoca pâlpâiri neplăcute sau utilizarea ineficientă a canalului de comunicare cu dispozitivul, astfel încât biblioteca nu îl actualizează în general în mod automat. Prin urmare, după utilizarea funcțiilor curses pentru a acumula un set de actualizări dorite care au sens să fie prezentate împreună, apelați refresh(3X) pentru a spune bibliotecii să facă ecranul utilizatorului să arate ca stdscr. Biblioteca optimizează rezultatul său prin calcularea unui număr minim de operații pentru a muta ecranul de la starea sa de la actualizarea anterioară la cea nouă. O optimizare eficientă necesită informații precise despre dispozitivul terminal: gestionarea acestor informații este de competența API-ului terminfo(3X), o caracteristică a fiecărei implementări curses standard.

De asemenea, pot fi manipulate ferestre speciale numite pads. Acestea nu sunt limitate la dimensiunea ecranului terminalului și conținutul lor nu trebuie să fie afișat complet. A se vedea curs_pad(3X).

Multe terminale acceptă configurarea culorilor de prim-plan și de fundal ale celulelor de caractere, precum și attributes, care determină redarea caracterelor în moduri precum font aldin, subliniat sau în video invers. Consultați curs_color(3X) și curs_attr(3X).

curses definește constante pentru a simplifica accesul la un set mic de grafice pentru desenarea formelor corespunzătoare setului de caractere alternative DEC (ACS), o caracteristică a VT100 și a altor terminale. A se vedea addch(3X).

curses este implementat folosind controlorul de terminal al sistemului de operare; evenimentele legate de taste nu sunt recepționate sub formă de coduri de scanare, ci ca secvențe de octeți. Controlorul raportează tastele grafice (tastele alfanumerice și de punctuație, precum și spațiul) ca atare. Orice altceva, inclusiv tastele Tab, enter/return, tastatura numerică, săgețile și tastele funcționale, apar în curses sub forma unui caracter de control sau a unei secvențe de eludare multi-octet. curses le poate traduce pe acestea din urmă în coduri de taste unice. A se vedea keypad(3X) și getch(3X).

ncurses oferă reimplementări ale bibliotecilor SVr4 panel(3X), form(3X) și menu(3X); acestea permit suprapunerea ferestrelor și facilitează construirea de interfețe cu utilizatorul folosind curses.

Inițializare

Selectarea unei valori adecvate a TERM în mediul procesului este esențială pentru funcționarea corectă a bibliotecilor curses și terminfo. Un sistem bine configurat selectează automat o valoare TERM corectă; tset(1) poate ajuta la depanarea situațiilor exotice.

Dacă modificați tipul terminalului dintr-un shell, exportați variabila de mediu TERM, apoi rulați tset(1) sau comanda «tput init». Consultați subsecțiunea «Tabulatoare și inițializare» din terminfo(5).

Dacă variabilele de mediu LINES și COLUMNS sunt definite sau dacă programul curses se execută într-un mediu de ferestre grafice, informațiile astfel obținute le înlocuiesc pe cele obținute prin terminfo. O extensie ncurses permite redimensionarea afișajelor terminalelor; a se vedea wresize(3X).

Dacă variabila de mediu TERMINFO este definită, un program curses verifică mai întâi dacă există o descriere a tipului de terminal în locația pe care o identifică. TERMINFO este utilă pentru elaborarea descrierilor de tip sau atunci când nu este disponibilă permisiunea de scriere la /usr/share/terminfo.

A se vedea secțiunea «MEDIU» de mai jos.

Convenții de denumire

curses oferă multe funcții în forme variate folosind un set regulat de alternative la numele uneia elementare. Cele cu prefixul „w” necesită un argument de indicator WINDOW; cele cu prefixul „mv” efectuează mai întâi mișcarea cursorului folosind wmove(3X); prefixul „mvw” indică ambele. Funcția „w” este de obicei cea elementară; eliminarea acestui prefix indică de obicei operarea cu stdscr.

Patru funcții prefixate cu „p” necesită un argument pad; a se vedea mai jos.

În sinopsisurile funcțiilor, paginile de manual ncurses aplică următoarele denumiri parametrilor. Vom introduce tipurile de caractere în subsecțiunea următoare.

Configurații de caractere late și nelate

Această pagină de manual analizează în principal funcțiile care apar în orice configurație a bibliotecii. Există două configurații comune; pentru altele, consultați secțiunea «CONFIGURAȚII ALTERNATIVE» de mai jos.

ncurses

este biblioteca în configurația sa „non-wide”, care gestionează numai caractere pe opt biți. Aceasta stochează un caracter combinat cu atribute și un identificator de pereche de culori într-un datum chtype, care este adesea un alias al lui int. Un șir de caractere curses este similar unui șir C char; un șir chtype se termină cu un 0 integral, caracterul curses nul.

Atributele și identificatorul unei perechi de culori (fără caracterul corespunzător) pot fi stocate în variabile de tip chtype sau attr_t. În ambele cazuri, acestea sunt accesate prin intermediul unei măști integrale de biți.

Fiecare celulă a unei ferestre WINDOW este stocată ca un chtype. Curses X/Open nu specifică dimensiunile codului de caractere sau ale identificatorului perechii de culori, nici cantitatea de biți de atribut, în chtype; acestea sunt dependente de implementare. ncurses utilizează opt biți pentru codul caracterului. O aplicație care necesită un tip de caracter mai lat, de exemplu pentru a reprezenta Unicode, ar trebui să utilizeze API pentru caractere late.

ncursesw

este biblioteca în configurația sa „wide”, care gestionează codurile de caractere care necesită un tip de date mai mare decât poate reprezenta char (un tip de dimensiunea octetului). Aceasta oferă funcții suplimentare care le completează pe cele din biblioteca „non-wide”, atunci când dimensiunea tipului de caractere de bază este semnificativă. O convenție de denumire oarecum regulată leagă multe dintre variantele „wide” de omologii lor „non-wide” în cazul în care numele unei funcții „non-wide” conține «ch» sau «str», prefixați-l cu «_w» pentru a obține omologul „wide” De exemplu, waddch devine wadd_wch. O altă excepție este ins_nwstr (și variantele sale), scris astfel în loc de «insn_wstr». (Excepțiile care adaugă doar «w» includ addwstr, inwstr și variantele lor).

Această convenție este inaplicabilă pentru unele nume de funcții „non-wide”, astfel încât sunt utilizate alte transformări pentru configurația „wide”: funcția de gestionare a fundalului ferestrei «bkgd» devine «bkgrnd»; funcțiile de desenare și ștergere a marginilor ferestrei sunt sufixate cu «_set»; iar funcțiile de manipulare a atributelor caracterelor precum «attron» devin «attr_on».

Indexare după numele funcției

Tabelul următor enumeră funcțiile curses furnizate în API-urile „non-wide” și „wide” și paginile de manual corespunzătoare care le descriu. Cele marcate cu «*\[u00BB] sunt specifice ncurses, nu sunt descrise de Curses X/Open și nici prezente în SVr4.

Extensia screen-pointer extension a ncurses adaugă funcții suplimentare corespunzătoare multora dintre cele de mai sus, fiecare cu un sufix „_sp”; a se vedea curs_sp_funcs(3X).

Disponibilitatea unor extensii este configurabilă atunci când ncurses este compilat; consultați secțiunile «CONFIGURAȚII ALTERNATIVE» și «EXTENSII» de mai jos.

BAUDRATE

Biblioteca de depanare verifică această variabilă atunci când aplicația a redirecționat ieșirea către un fișier. ncurses interpretează valoarea sa integrală ca fiind viteza de linie a terminalului în biți pe secundă. Dacă această valoare este absentă sau nu este validă, ncurses utilizează 9600. Această caracteristică permite dezvoltatorilor să construiască cazuri de testare repetabile care iau în considerare deciziile de optimizare care depind de viteza de linie a terminalului.

CC (caracter de comandă)

Atunci când este definită, valoarea capacității command_character (cmdch) a intrărilor terminfo încărcate se modifică la valoarea acestei variabile. Foarte puține intrări terminfo oferă această caracteristică.

Deoarece acest nume este utilizat și în mediile de dezvoltare pentru a reprezenta numele compilatorului C, ncurses ignoră valoarea sa dacă nu are un singur caracter.

COLUMNS

Această variabilă specifică lățimea ecranului în celule de caractere. Aplicațiile care rulează într-un mediu de ferestre sunt de obicei capabile să obțină lățimea ferestrei în care sunt executate. ncurses impune o limită superioară de 512 la citirea valorii. Dacă COLUMNS nu este definită și dimensiunea ecranului terminalului nu este disponibilă de la controlorul terminalului, ncurses utilizează dimensiunea specificată de capacitatea columns (cols) a intrării tipului de terminal în baza de date terminfo, dacă există.

Este important ca aplicația dumneavoastră să utilizeze dimensiunea corectă a ecranului. Detectarea automată a acesteia nu este întotdeauna posibilă, deoarece o aplicație poate rula pe o gazdă care nu respectă NAWS (Negociations About Window Size) sau cu un ID de utilizator diferit de cel al proprietarului fișierului dispozitivului terminal. Definirea COLUMNS și/sau LINES prevalează asupra utilizării de către bibliotecă a dimensiunii ecranului obținute de la sistemul de operare.

Variabilele COLUMNS și LINES pot fi specificate independent. Această proprietate este utilă pentru a evita caracteristicile eronate ale descrierilor tipurilor de terminale moștenite; descrierile xterm(1) care specifică 65 de linii au fost odată notorii. Pentru rezultate optime, evitați specificarea codurilor de capacitate cols și lines în descrierile terminfo ale emulatoarelor de terminale.

use_env(3X) poate dezactiva utilizarea mediului procesului în determinarea dimensiunii ecranului. use_tioctl(3X) poate actualiza COLUMNS și LINES pentru a corespunde dimensiunii ecranului obținute din apelurile sistemului sau din baza de date a terminalului.

ESCDELAY

Pentru ca curses să distingă caracterul ESC care rezultă din apăsarea de către utilizator a tastei «Escape» de pe dispozitivul de intrare de cel care începe o secvență escape(eludare) (așa cum este produs de obicei de tastele funcționale), acesta așteaptă după primirea caracterului de eludare pentru a vedea dacă sunt disponibile alte caractere pe fluxul de intrare într-un interval scurt. O variabilă globală ESCDELAY stochează acest interval în milisecunde. Valoarea implicită de 1000 (o secundă) este adecvată pentru majoritatea utilizărilor. Această variabilă de mediu o înlocuiește; ncurses impune o limită superioară de 30 000 (30 de secunde) atunci când citește valoarea.

Cel mai frecvent caz în care doriți să modificați această valoare este acela de a lucra cu o gazdă la distanță pe un canal de comunicare lent. Dacă gazda care rulează o aplicație curses nu primește în timp util caracterele unei secvențe de scăpare, biblioteca le poate interpreta ca evenimente de apăsare a mai multor taste. În schimb, un dactilograf rapid care utilizează o conexiune cu latență redusă și care introduce tasta ESC urmată de caractere care corespund unei secvențe de eludare poate întâlni un comportament confuz al aplicației.

Evenimentele de mouse xterm(1) sunt o formă de secvență de eludare; prin urmare, dacă aplicația dvs. utilizează în mare măsură clicuri multiple, este posibil să doriți să prelungiți valoarea implicită, deoarece întârzierea se aplică evenimentului compozit de clicuri multiple, precum și clicurilor individuale.

Aplicațiile portabile nu ar trebui să se bazeze pe prezența ESCDELAY în niciuna dintre forme, dar definirea variabilei de mediu în locul variabilei globale nu creează probleme la compilarea unei aplicații.

Dacă keypad(3X) este dezactivată pentru fereastra curses care primește intrarea, ESCDELAY este irelevantă și un program trebuie să dezambiguizeze singur secvențele de eludare.

HOME

ncurses poate citi și scrie descrieri auxiliare ale terminalelor în fișierele .termcap și .terminfo din directorul personal al utilizatorului.

LINES

Această contraparte la COLUMNS specifică înălțimea ecranului în caractere. Capacitatea și codul terminfo corespunzător este lines. A se vedea descrierea variabilei COLUMNS de mai sus.

MOUSE_BUTTONS_123

(Numai adaptarea pentru OS/2 EMX) OS/2 numerotează un mouse cu trei butoane în mod inconsecvent față de alte platforme, astfel încât 1 este butonul din stânga, 2 cel din dreapta și 3 cel din mijloc. Această variabilă personalizează numerotarea butoanelor mouse-ului. Valoarea sa trebuie să fie trei cifre 1-3 în orice ordine. În mod implicit, ncurses presupune o numerotare de „132”.

NCURSES_ASSUMED_COLORS

Dacă este definită, această variabilă înlocuiește presupunerea compilată a bibliotecii ncurses conform căreia culorile implicite ale terminalului sunt alb pe negru; consultați default_colors(3X). Definiți valorile culorilor de prim-plan și de fundal cu această variabilă de mediu atribuindu-i două valori întregi separate prin virgulă, indicând numerele culorilor de prim-plan și, respectiv, de fundal.

De exemplu, pentru a-i spune lui ncurses să nu presupună nimic cu privire la culori, utilizați o valoare de „-1,-1”. Pentru a face schema de culori implicită verde pe negru într-un terminal care utilizează atribuiri de culori ANSI X3.64/ECMA-48/ISO 6429, utilizați „2,0”. ncurses acceptă valori întregi de la -1 până la valoarea capacității terminfo max_colors (colors) pentru tipul de terminal selectat.

NCURSES_CONSOLE2

(Numai pentru adaptarea din MinGW) Programul Console2 gestionează în mod defectuos apelul Microsoft Console API CreateConsoleScreenBuffer. Aplicațiile care îl utilizează se vor bloca. Cu toate acestea, este posibil să se simuleze acțiunea acestui apel prin atribuirea coordonatelor, salvarea explicită și restaurarea conținutului original al ecranului. Definirea variabilei de mediu NCGDB are același efect.

NCURSES_GPM_TERMS

(Numai Linux) Atunci când ncurses este configurat pentru a utiliza interfața GPM, această variabilă poate lista una sau mai multe nume de tipuri de terminale, delimitate prin bare verticale (|) sau două puncte (:), în funcție de care este comparată variabila TERM (a se vedea mai jos). O valoare goală dezactivează interfața GPM, folosind în schimb suportul integrat al ncurses pentru protocoalele de mouse xterm(1). Dacă variabila este absentă, ncurses încearcă să deschidă GPM dacă TERM conține “linuxu00AB]».

NCURSES_NO_HARD_TABS

ncurses poate utiliza caractere de tabulare în optimizarea mișcării cursorului. În unele cazuri, este posibil ca controlorul terminalului dvs. să nu le gestioneze corespunzător. Definiți această variabilă de mediu la orice valoare pentru a dezactiva caracteristica. De asemenea, puteți ajusta parametrii stty(1) pentru a evita problema.

NCURSES_NO_MAGIC_COOKIE

Multe terminale stochează atributele video ca o proprietate a unei celule de caractere, așa cum face curses. În trecut, unele modificări ale atributelor video erau înregistrate ca date care ocupau în mod logic (dar invizibil) celulele caracterelor de pe ecran, activând sau dezactivând atributele, similar cu etichetele dintr-un limbaj de marcare, care apoi trebuiau suprascrise pentru a descrie conținutul dorit al celulelor; acestea sunt denumite „cookie-uri magice - magic cookies”. Dacă intrarea terminfo pentru tipul dvs. de terminal nu descrie în mod adecvat modul de gestionare a cookie-urilor magice, definiți această variabilă la orice valoare pentru a instrui ncurses să dezactiveze complet atributele.

NCURSES_NO_PADDING

Majoritatea descrierilor tipurilor de terminale din baza de date terminfo detaliază dispozitivele hardware. Multe persoane utilizează aplicații bazate pe curses în programe emulatoare de terminale care rulează într-un mediu cu ferestre. Aceste programe pot reproduce toate caracteristicile importante ale unui terminal hardware, dar adesea lipsesc limitările acestora. Principala problemă a acestor dezavantaje absente este gestionarea fluxului de date, adică limitarea vitezei de comunicare la ceea ce hardware-ul poate gestiona. Cu excepția cazului în care un terminal hardware este interfațat cu un concentrator de terminale (care efectuează controlul fluxului), o aplicație trebuie să gestioneze singură controlul fluxului pentru a preveni depășirile și pierderea datelor.

O soluție care nu implică costuri hardware este ca aplicația să întrerupă transmisia după ce a dat instrucțiuni terminalului să execute o operație pe care o efectuează lent, cum ar fi ștergerea afișajului. Multe descrieri ale tipurilor de terminale, inclusiv cea pentru VT100, includ specificații de întârziere în capacități. Este posibil să doriți să utilizați aceste descrieri de terminale fără a suferi pierderi de performanță. Definiți NCURSES_NO_PADDING la orice valoare pentru a dezactiva toate umpluturile, cu excepția celor obligatorii. Umplerea obligatorie este utilizată de capacități de terminal precum flash_screen (flash).

NCURSES_NO_SETBUF

(Obsoletă ) Înainte de modificările interne dezvoltate în ncurses 5.9 (plasturii 20120825 până la 20130126), biblioteca folosea setbuf(3) pentru a activa ieșirea stocată complet în tampon la inițializarea terminalului. Acest lucru a fost făcut, precum în SVr4 curses, pentru a crește performanța. În scopuri de testare, atât a ncurses, cât și a anumitor aplicații, această caracteristică a fost făcută opțională. Definirea acestei variabile a dezactivat stocarea în tampon a ieșirii, lăsând fluxul de ieșire în modul original (de obicei, stocarea în tampon de linie).

În prezent, ncurses realizează propria sa stocare în tampon și nu necesită această soluție; nu modifică stocarea în tampon a fluxului de ieșire standard. Această abordare face ca gestionarea semnalelor inițiate de la tastatură de către bibliotecă să fie mai robustă. Un dezavantaj este că anumite programe neconvenționale amestecau apelurile stdio(3) cu apelurile ncurses și (de obicei) obțineau comportamentul așteptat. Acesta nu mai este cazul; \%ncurses nu scrie în descriptorul de fișier de ieșire standard printr-un flux cu tampon stdio.

Ca un caz special, apelurile API de nivel scăzut precum putp(3X) utilizează în continuare fluxul de ieșire standard. Apelurile curses de nivel înalt precum printw(3X) nu o fac.

NCURSES_NO_UTF8_ACS

La inițializare, ncurses inspectează variabila de mediu TERM pentru cazurile speciale în care se știe că anumite caractere VT100 (și capacitățile corespunzătoare ale setului de caractere alternative terminfo) nu sunt acceptate de tipurile de terminale care pretind compatibilitatea VT100. Mai exact, atunci când rulează într-o configurație regională UTF-8, dispozitivul de consolă virtuală Linux și programul GNU screen(1) le ignoră. Definiți această variabilă la o valoare diferită de zero pentru a instrui ncurses că suportul ACS al terminalului este deteriorat; biblioteca emite apoi puncte de cod Unicode care corespund caracterelor de desenare a formatelor. Definiți-o la zero (sau un număr neîntreg) pentru a dezactiva verificarea specială a numelor tipurilor de terminale care se potrivesc cu «linux» sau «screen», determinând ncurses să presupună că funcția ACS funcționează dacă descrierea tipului de terminal o anunță.

Ca alternativă la utilizarea acestei variabile, ncurses verifică o capacitate numerică extinsă terminfo U8 care poate fi compilată utilizând „tic -x”. Urmăriți exemplele.

# consola linux, dacă i s-au aplicat corecții pentru a oferi
# funcționarea VT100 shift-in/shift-out, cu fontul corespunzător.
linux-vt100|linux console with VT100 line-graphics,
        U8#0, use=linux,
# uxterm cu resursa vt100Graphics definită la „false”
xterm-utf8|xterm relying on UTF-8 line-graphics,
        U8#1, use=xterm,

Numele de două caractere „U8” a fost ales pentru a permite utilizarea sa prin interfața termcap a ncurses.

NCURSES_TRACE

La inițializare, ncurses (în configurația sa de depanare) verifică prezența acestei variabile. Dacă este definită cu o valoare integrală, biblioteca apelează curses_trace(3X) cu acea valoare ca argument.

TERM

Variabila TERM denotă tipul terminalului. Fiecare este distinct, deși multe sunt similare. Este de obicei definită de emulatoarele de terminale pentru a ajuta aplicațiile să găsească o descriere acceptabilă a terminalului. Unele aleg o aproximare populară, cum ar fi „ansi”, „vt100” sau „xterm”, în loc de o potrivire exactă a capacităților lor. Nu de puține ori, o aplicație va avea probleme cu această abordare; de exemplu, o apăsare de tastă poate să nu funcționeze corect sau să nu producă niciun efect, ci doar caractere aparent de gunoi pe ecran.

Definirea TERM nu are niciun efect asupra funcționării hardware; aceasta afectează modul în care aplicațiile comunică cu terminalul. De asemenea, ca regulă generală (xterm(1) fiind o excepție rară), emulatoarele de terminale care vă permit să specificați TERM ca parametru sau valoare de configurare nu își modifică comportamentul pentru a corespunde acestei valori.

TERMCAP

Dacă ncurses este configurat cu suport termcap, acesta verifică o descriere a tipului de terminal în format termcap dacă nu este disponibilă una în format terminfo. Definirea acestei variabile determină ncurses să ignore locația obișnuită a bazei de date termcap, /etc/termcap; consultați TERMPATH mai jos. TERMCAP trebuie să conțină fie o descriere a terminalului (fără linii noi), fie un nume de fișier care să indice unde sunt stocate informațiile solicitate de variabila de mediu TERM.

TERMINFO

ncurses poate fi configurat pentru a citi bazele de date de descriere a tipului de terminal în diverse locații, utilizând formate diferite. Această variabilă prevalează asupra locației implicite.

• Descrierile în format terminfo sunt stocate în mod normal într-un arbore de directoare care utilizează subdirectoare denumite după primele litere comune ale tipurilor de terminale denumite în acestea. System V a folosit această schemă.
• Dacă ncurses este configurat să utilizeze baze de date rezumate „hashed”, atunci TERMINFO poate numi locația sa, cum ar fi /usr/share/terminfo.db, în loc de /usr/share/terminfo/.

Baza de date rezumată utilizează mai puțin spațiu pe disc și este puțin mai rapidă decât arborele de directoare. Cu toate acestea, unele aplicații presupun existența arborelui de directoare și îl citesc direct, ignorând API-ul terminfo.

• Dacă ncurses este configurat cu suport termcap, această variabilă poate conține locația unui fișier termcap.
• Dacă valoarea TERMINFO începe cu „hex:” sau „b64:”, ncurses utilizează restul valorii ca o descriere compilată terminfo. Puteți produce formatul base64 utilizând infocmp(1M).

ncurses utilizează descrierea compilată numai dacă aceasta corespunde tipului de terminal identificat de TERM.

Definirea TERMINFO este cea mai simplă, dar nu singura, modalitate de a direcționa ncurses către o bază de date a terminalului. Ruta de căutare este următoarea.

• ultima bază de date a terminalului în care a scris aplicația ncurses, dacă există
• locația specificată de variabila de mediu TERMINFO
• $HOME/.terminfo
• locațiile enumerate în variabila de mediu TERMINFO_DIRS
• location(s) configured and compiled into ncurses

TERMINFO_DIRS

Această variabilă specifică o listă de locații, asemănătoare cu PATH, în care ncurses caută descrierile tipurilor de terminale descrise de TERMINFO mai sus. Elementele listei sunt separate prin două puncte în Unix și punct și virgulă în OS/2 EMX. terminfo System V nu are o funcție corespunzătoare; TERMINFO_DIRS este o extensie ncurses.

TERMPATH

Dacă TERMCAP nu conține o descriere a tipului de terminal sau un nume de fișier, atunci ncurses verifică conținutul TERMPATH, o listă de locații, asemănătoare cu PATH, în care caută descrieri ale tipului de terminal termcap. Elementele listei sunt separate prin două puncte în Unix și punct și virgulă în OS/2 EMX. terminfo System V nu are o funcție corespunzătoare; TERMINFO_DIRS este o extensie ncurses.

Dacă TERMCAP și TERMPATH nu sunt definite sau nu sunt valide, ncurses caută fișierele /etc/termcap, /usr/share/misc/termcap și $HOME/.termcap, în această ordine.

Verificarea erorilor

În multe cazuri, Curses X/Open este vag cu privire la condițiile de eroare, omițând o parte din documentația SVr4.

Spre deosebire de alte implementări, ncurses verifică parametrii de tip indicator, cum ar fi cei pentru structurile WINDOW, pentru a se asigura că nu sunt nule. Acest lucru se face în primul rând pentru a proteja împotriva erorilor programatorului. Interfața standard nu prevede o modalitate prin care biblioteca să indice unei aplicații care dintre mai multe erori posibile a avut loc. O aplicație care se bazează pe ncurses pentru a verifica validitatea parametrilor funcției sale își limitează portabilitatea și robustețea.

Diferențe de umplere

În implementările istorice ale curses, întârzierile încorporate în capacitățile terminfo carriage_return (cr), scroll_forward (ind), cursor_left (cub1), form_feed (ff) și tab (ht) activau biții de întârziere corespunzători în controlorul de terminal Unix. ncurses efectuează toată umplerea prin trimiterea de octeți NUL către dispozitiv. Această metodă este puțin mai costisitoare, dar restrânge semnificativ interfața cu nucleul Unix și crește corespunzător portabilitatea pachetului.

Fișiere antet

Fișierul de antet curses.h include fișierele de antet stdio.h și unctrl.h.

Curses X/Open are mai multe de spus,

dar nu încheie povestea. Urmează o relatare mai completă.

•

Primul curses, în 4BSD, a furnizat un fișier curses.h.

Codul curses BSD includea curses.h și unctrl.h dintr-un fișier de antet intern curses.ext, unde „ext” abrevia „externs”.

Implementările printw și scanw au utilizat funcții interne nedocumentate ale bibliotecii de In/Ieș standard (_doprnt și _doscan), dar nimic în curses.h nu s-a bazat pe stdio.h.

•

curses SVr2 a adăugat newterm, care se bazează pe stdio.h deoarece prototipul funcției sale utilizează tipul FILE.

curses SVr4 a adăugat putwin și getwin, care utilizează și stdio.h.

Curses X/Open specifică toate aceste trei funcții.

curses SVr4 și Curses X/Open nu solicită dezvoltatorului să includă stdio.h înainte de curses.h. Ambele documentează utilizarea curses ca necesitând doar curses.h.

Ca urmare, standardul curses.h include întotdeauna stdio.h.

•

Curses X/Open și curses SVr4 nu sunt compatibile cu unctrl.h.

După cum se menționează în curs_util(3X), ncurses include unctrl.h din curses.h (așa cum face SVr4).

•

Comentariile din Curses X/Open despre term.h și termios.h se pot referi la HP-UX și AIX.

curses HP-UX include term.h din curses.h pentru a declara setupterm în curses.h, dar ncurses și curses Solaris nu.

curses AIX include term.h și termios.h. Din nou, ncurses și curses Solaris nu.

•

Curses X/Open spune că curses.h poate include term.h, dar nu îi cere să facă acest lucru.

Unele programe utilizează funcții declarate atât în curses.h, cât și în term.h, și trebuie să includă ambele fișiere de antet în aceeași unitate de traducere (conversie).

Fișierele de antet furnizate de ncurses includ antetele bibliotecii standard necesare pentru declarațiile sale, astfel încât propriile fișiere de antet ale ncurses pot fi incluse în orice ordine. Pentru portabilitate chiar și pe sistemele AIX vechi, includeți curses.h înainte de term.h.

•

Curses X/Open spune „poate face vizibile” deoarece includerea unui fișier antet nu face neapărat vizibile toate simbolurile din acesta (luați în considerare #ifdef și altele similare).

De exemplu, ncurses's curses.h poate include wchar.h dacă simbolul corespunzător este definit și dacă ncurses este configurat pentru suportul caracterelor late. Dacă wchar.h este inclus, simbolurile sale pot fi făcute vizibile în funcție de valoarea macroinstrucțiunii de testare a caracteristicii _XOPEN_SOURCE.

•

Curses X/Open impune includerea de către o aplicație a unui antet de bibliotecă C standard într-un caz special: stdarg.h înainte de curses.h pentru a prototipa funcțiile vw_printw și vw_scanw (precum și învechitele vwprintw și vwscanw). Fiecare dintre acestea ia o listă de argumente variadice, un parametru va_list, precum cel al printf(3).

curses SVr3 a introdus două funcții învechite, iar Curses X/Open pe celelalte. Între timp, curses SVr4 a prevăzut posibilitatea ca o aplicație să includă fie varargs.h, fie stdarg.h. Acestea reprezentau abordări contrastante pentru gestionarea listelor de argumente variadice. Interfața mai veche, varargs.h, folosea un indicator către char pentru parametrul va_list al funcțiilor variadice. Ulterior, lista și-a dobândit propriul tip de date standard, va_list, definit în stdarg.h, permițând compilatorului să verifice tipurile parametrilor reali ai unui apel de funcție în raport cu cele formale declarate în prototipul său.

Nicio implementare conformă a Curses X/Open nu solicită unei aplicații să includă stdarg.h înaintea curses.h, deoarece fie au permis pentru un tip special, fie, precum ncurses, includ ele însele stdarg.h pentru a oferi o interfață portabilă.