.\" -*- coding: UTF-8 -*- .\" -*- nroff -*- .\" Copyright 1993, 1994, 1995 by Theodore Ts'o. All Rights Reserved. .\" This file may be copied under the terms of the GNU Public License. .\" .\"******************************************************************* .\" .\" This file was generated with po4a. Translate the source file. .\" .\"******************************************************************* .TH E2FSCK 8 "martie 2025" "E2fsprogs versiunea 1.47.4" .SH NUME e2fsck \- verifică un sistem de fișiere Linux ext2/ext3/ext4 .SH SINOPSIS \fBe2fsck\fP [ \fB\-pacnyrdfkvtDFV\fP ] [ \fB\-b\fP \fIsuper\-bloc\fP ] [ \fB\-B\fP \fIdimensiune\-bloc\fP ] [ \fB\-l\fP|\fB\-L\fP \fIfișier\-blocuri\-defectuoase\fP ] [ \fB\-C\fP \fIdescriptor\-fișier\fP ] [ \fB\-j\fP \fIjurnal\-extern\fP ] [ \fB\-E\fP \fIopțiuni\-extinse\fP ] [ \fB\-z\fP \fIfișier\-anulare\fP ] \fIdispozitiv\fP .SH DESCRIERE \fBe2fsck\fP este utilizat pentru a verifica familia de sisteme de fișiere ext2/ext3/ext4. În cazul sistemelor de fișiere ext3 și ext4 care utilizează un jurnal, dacă sistemul a fost închis necurățat fără erori, în mod normal, după reluarea tranzacțiilor angajate în jurnal, sistemul de fișiere ar trebui să fie marcat ca fiind curat. Prin urmare, pentru sistemele de fișiere care utilizează jurnalul, \fBe2fsck\fP va reda jurnalul și va ieși în mod normal, cu excepția cazului în care super\-blocul său indică faptul că este necesară o verificare suplimentară. .PP \fIdispozitiv\fP este un dispozitiv de blocuri (de exemplu, \fI/dev/sdc1\fP) sau un fișier care conține sistemul de fișiere. .PP Rețineți că, în general, nu este sigur să rulați \fBe2fsck\fP pe sisteme de fișiere montate. Singura excepție este dacă este specificată opțiunea \fB\-n\fP, iar opțiunile \fB\-c\fP, \fB\-l\fP sau \fB\-L\fP \fInu\fP sunt specificate. Cu toate acestea, chiar dacă este sigur să se facă acest lucru, rezultatele afișate de \fBe2fsck\fP nu sunt valabile dacă sistemul de fișiere este montat. Dacă \fBe2fsck\fP vă întreabă dacă trebuie sau nu să verificați un sistem de fișiere care este montat, singurul răspuns corect este „nu”. Numai experții care știu cu adevărat ce fac ar trebui să se gândească să răspundă la această întrebare în alt mod. .PP Dacă \fBe2fsck\fP este rulat în modul interactiv (ceea ce înseamnă că nu este specificată niciuna dintre opțiunile \fB\-y\fP, \fB\-n\fP, sau \fB\-p\fP), programul va cere utilizatorului să rezolve fiecare problemă găsită în sistemul de fișiere. Un răspuns „d” va rezolva eroarea; „n” va lăsa eroarea nerezolvată; și „a” va rezolva problema și toate problemele ulterioare; apăsând Enter se va continua cu răspunsul implicit, care este imprimat înainte de semnul de întrebare. Apăsând «Control\-C», \fBe2fsck\fP termină imediat. .SH OPȚIUNI .TP \fB\-a\fP Această opțiune face același lucru ca și opțiunea \fB\-p\fP. Este furnizată numai pentru compatibilitate retroactivă; se sugerează ca utilizatorii să utilizeze opțiunea \fB\-p\fP ori de câte ori este posibil. .TP \fB\-b\fP\fI super\-bloc\fP În loc să utilizeze super\-blocul normal, utilizează un super\-bloc alternativ specificat de \fIsuper\-bloc\fP. Această opțiune se utilizează în mod normal atunci când super\-blocul principal a fost corupt. Locația super\-blocurilor de rezervă depinde de dimensiunea blocurilor sistemului de fișiere, de numărul de blocuri pe grup și de caracteristici precum \fBsparse_super\fP. .IP Super\-blocurile de rezervă suplimentare pot fi determinate cu ajutorul programului \fBmke2fs\fP folosind opțiunea \fB\-n\fP pentru a afișa locul unde există super\-blocurile, presupunând că \fBmke2fs\fP este furnizat cu argumente care sunt în concordanță cu configurația sistemului de fișiere (de exemplu, dimensiunea blocurilor, blocuri pe grup, \fBsparse_super\fP etc.). .IP Dacă este specificat un super\-bloc alternativ și dacă sistemul de fișiere nu este deschis doar pentru citire, \fBe2fsck\fP se va asigura că super\-blocul primar este actualizat în mod corespunzător la finalizarea verificării sistemului de fișiere. .TP \fB\-B\fP\fI dimensiune\-bloc\fP În mod normal, \fBe2fsck\fP va căuta super\-blocul la diverse dimensiuni de bloc diferite în încercarea de a găsi dimensiunea de bloc corespunzătoare. Această căutare poate fi păcălită în unele cazuri. Această opțiune forțează \fBe2fsck\fP să încerce să localizeze super\-blocul doar la o anumită dimensiune a blocului. În cazul în care super\-blocul nu este găsit, \fBe2fsck\fP se va încheia cu o eroare fatală. .TP \fB\-c\fP Această opțiune face ca \fBe2fsck\fP să utilizeze programul \fBbadblocks\fP(8) pentru a efectua o scanare numai în citire a dispozitivului pentru a găsi blocuri defecte. În cazul în care se găsesc blocuri defecte, acestea sunt adăugate la nodul\-i de blocuri defecte pentru a împiedica alocarea lor unui fișier sau director. Dacă această opțiune este specificată de două ori, atunci scanarea blocurilor defecte se va face folosind un test nedistructiv de citire\-scriere. .TP \fB\-C\fP\fIdescriptor\-fișier\fP Această opțiune face ca \fBe2fsck\fP să scrie informații de finalizare în descriptorul de fișier specificat, astfel încât progresul verificării sistemului de fișiere să poată fi monitorizat. Această opțiune este utilizată de obicei de programele care execută \fBe2fsck\fP. În cazul în care numărul descriptorului de fișier este negativ, se va utiliza valoarea absolută a descriptorului de fișier, iar informațiile privind progresul vor fi inițial suprimate. Aceasta poate fi activată ulterior prin trimiterea către procesul \fBe2fsck\fP a unui semnal SIGUSR1. În cazul în care descriptorul de fișier specificat este 0, \fBe2fsck\fP va imprima o bară de finalizare în timp ce își continuă activitatea. Acest lucru necesită ca \fBe2fsck\fP să ruleze pe o consolă video sau pe un terminal. .TP \fB\-d\fP Afișează ieșirea de depanare (inutilă, cu excepția cazului în care depanați \fBe2fsck\fP). .TP \fB\-D\fP Optimizează directoarele din sistemul de fișiere. Această opțiune face ca \fBe2fsck\fP să încerce să optimizeze toate directoarele, fie prin re\-indexarea lor, dacă sistemul de fișiere acceptă indexarea directoarelor, fie prin sortarea și comprimarea directoarelor în cazul directoarelor mai mici sau în cazul sistemelor de fișiere care utilizează directoare liniare tradiționale. .IP Chiar și fără opțiunea \fB\-D\fP, \fBe2fsck\fP poate uneori să optimizeze câteva directoare \-\-\- de exemplu, dacă indexarea directoarelor este activată și un director nu este indexat și ar beneficia de pe urma indexării, sau dacă structurile indexului sunt corupte și trebuie reconstruite. Opțiunea \fB\-D\fP forțează toate directoarele din sistemul de fișiere să fie optimizate. Acest lucru le poate face uneori puțin mai mici și ușor mai rapide la căutare, dar în practică, ar trebui să fie rareori nevoie să utilizați această opțiune. .IP Opțiunea \fB\-D\fP va detecta intrările de directoare cu nume duplicate într\-un singur director, lucru pe care \fBe2fsck\fP nu îl aplică în mod normal din motive de performanță. .TP \fB\-E\fP\fI opțiuni\-extinse\fP Definește opțiunile extinse ale \fBe2fsck\fP. Opțiunile extinse sunt separate prin virgulă și pot primi un argument folosind semnul egal („=”). Sunt acceptate următoarele opțiuni: .RS 1.2i .TP \fBea_ver=\fP\fIversiune\-atribute\-extinse\fP Stabilește versiunea blocurilor de atribute extinse de care \fBe2fsck\fP va avea nevoie în timpul verificării sistemului de fișiere. Numărul versiunii poate fi 1 sau 2. Formatul prestabilit al versiunii atributelor extinse este 2. .TP \fBjournal_only\fP Recuperează jurnalul numai dacă este necesar, dar nu efectuează nicio altă verificare sau reparație. .TP \fBfragcheck\fP În timpul pasului 1, afișează un raport detaliat al tuturor blocurilor discontinue pentru fișierele din sistemul de fișiere. .TP \fBdiscard\fP Încearcă să renunțe la blocurile libere și la blocurile de noduri\-i neutilizate după verificarea completă a sistemului de fișiere (renunțarea la blocuri este utilă în cazul dispozitivelor cu stare solidă și al sistemelor de stocare dispersă / cu spațiu redus). Rețineți că renunțarea se face în pasul 5 DUPĂ ce sistemul de fișiere a fost verificat complet și numai dacă nu conține erori recognoscibile. Cu toate acestea, pot exista cazuri în care \fBe2fsck\fP nu recunoaște pe deplin o problemă și, prin urmare, în acest caz, această opțiune vă poate împiedica să continuați recuperarea manuală a datelor. .TP \fBnodiscard\fP Nu se încearcă să se renunțe la blocurile libere și la blocurile de noduri\-i neutilizate. Această opțiune este exact opusul opțiunii „discard”. Aceasta este activată în mod implicit. .TP \fBno_optimize_extents\fP Nu se oferă să optimizeze arborele „extent” prin eliminarea lățimii sau a adâncimii inutile. Acest lucru poate fi activat și în secțiunea de opțiuni din \fB/etc/e2fsck.conf\fP. .TP \fBoptimize_extents\fP Se oferă să optimizeze arborele „extent” prin eliminarea lățimii sau a adâncimii inutile. Aceasta este valoarea implicită, cu excepția cazului în care se specifică altfel în \fB/etc/e2fsck.conf\fP. .TP \fBinode_count_fullmap\fP Face un compromis între utilizarea memoriei și viteză atunci când verifică un sistem de fișiere cu un număr mare de fișiere cu legături dure. Cantitatea de memorie necesară este proporțională cu numărul de noduri\-i din sistemul de fișiere. În cazul sistemelor de fișiere mari, aceasta poate reprezenta gigaocteți de memorie; (de exemplu, un sistem de fișiere de 40 To cu 2,8 miliarde de noduri\-i va consuma 5,7 Go de memorie suplimentară dacă această optimizare este activată). Această optimizare poate fi, de asemenea, activată în secțiunea de opțiuni din \fB/etc/e2fsck.conf\fP. .TP \fBno_inode_count_fullmap\fP Dezactivează optimizarea \fBinode_count_fullmap\fP. Aceasta este valoarea implicită, dacă nu se specifică altfel în \fB/etc/e2fsck.conf\fP. .TP \fBreadahead_kb\fP Utilizează atâția Kio de memorie pentru a preleva metadatele în speranța de a reduce timpul de execuție a \fBe2fsck\fP. În mod implicit, această valoare este stabilită la dimensiunea tabelelor de noduri a două grupuri de blocuri (de obicei 4Mio pe un sistem de fișiere ext4 obișnuit); dacă această cantitate este mai mare de 1/50 din memoria fizică totală, „readahead” este dezactivată. Stabiliți această valoare la zero pentru a dezactiva complet „readahead”. .TP \fBbmap2extent\fP Convertește fișierele de tip corespondență\-blocuri în fișiere de tip corespondență\-extent. .TP \fBfixes_only\fP Repară numai metadatele deteriorate; nu optimizează directoarele htree și nu comprimă arborii „extent”. Această opțiune este incompatibilă cu opțiunile „\-D” și „\-E bmap2extent”. .TP \fBcheck_encoding\fP Forțează verificarea numelor de fișiere codificate în directoare care nu țin cont de majuscule și minuscule. Acesta este modul implicit în cazul în care sistemul de fișiere are activat fanionul „strict”. .TP \fBunshare_blocks\fP În cazul în care sistemul de fișiere are blocuri partajate, cu caracteristica de numai citire a blocurilor partajate activată, această opțiune va anula partajarea tuturor blocurilor partajate și va dezactiva bitul caracteristicii de numai citire, „read\-only feature”. În cazul în care nu există suficient spațiu liber, operația va eșua. În cazul în care sistemul de fișiere nu are bitul „read\-only feature”, dar are oricum blocuri partajate, atunci această opțiune nu va avea niciun efect. Rețineți că, atunci când se utilizează această opțiune, dacă nu există spațiu liber pentru clonarea blocurilor, nu se solicită ștergerea fișierelor și, în schimb, operația va eșua. .IP Rețineți că opțiunea „unshare_blocks” implică opțiunea „\-f” pentru a se asigura că sunt rulați toți pașii. În plus, dacă este specificată și opțiunea „\-n”, \fBe2fsck\fP va simula încercarea de a aloca suficient spațiu pentru deduplicare. Dacă acest lucru eșuează, codul de ieșire va fi diferit de zero. .RE .TP \fB\-f\fP Forțează verificarea chiar dacă sistemul de fișiere pare curat. .TP \fB\-F\fP Golește zona de prestocare (cache) a memoriilor tampon ale dispozitivului sistemului de fișiere înainte de a începe. Este foarte utilă doar pentru a face teste de timp \fBe2fsc\fP. .TP \fB\-j\fP\fI jurnal\-extern\fP Stabilește numele rutei în care poate fi găsit jurnalul extern pentru acest sistem de fișiere. .TP \fB\-k\fP Atunci când este combinată cu opțiunea \fB\-c\fP, orice blocuri defectuoase existente în lista de blocuri defectuoase sunt păstrate, iar orice blocuri defectuoase noi găsite prin rularea \fBbadblocks\fP(8) vor fi adăugate la lista de blocuri defectuoase existente. .TP \fB\-l\fP\fI nume\-fișier\fP Adaugă numerele de blocuri enumerate în fișierul specificat de \fInume\-fișier\fP la lista de blocuri defectuoase. Formatul acestui fișier este același cu cel generat de programul \fBbadblocks\fP(8). Rețineți că numerele de bloc se bazează pe dimensiunea blocurilor din sistemul de fișiere. Prin urmare, programul \fBbadblocks\fP(8) trebuie să primească dimensiunea blocurilor din sistemul de fișiere pentru a obține rezultate corecte. Ca urmare, este mult mai simplu și mai sigur să folosiți opțiunea \fB\-c\fP pentru \fBe2fsck\fP, deoarece aceasta va asigura transmiterea parametrilor corecți către programul \fBbadblocks\fP. .TP \fB\-L\fP\fI nume\-fișier\fP Stabilește lista de blocuri defectuoase ca fiind lista de blocuri specificată de \fInume\-fișier\fP; (această opțiune este identică cu opțiunea \fB\-l\fP, cu excepția faptului că lista de blocuri defectuoase este ștearsă înainte ca blocurile enumerate în fișier să fie adăugate la lista de blocuri defectuoase). .TP \fB\-n\fP Deschide sistemul de fișiere numai pentru citire și presupune că răspunsul la toate întrebările este „nu”. Permite ca \fBe2fsck\fP să fie utilizat în mod non\-interactiv. Această opțiune nu poate fi specificată în același timp cu opțiunile \fB\-p\fP sau \fB\-y\fP. .TP \fB\-p\fP Repară automat („procesează”) sistemul de fișiere. Această opțiune va face ca \fBe2fsck\fP să repare automat orice problemă a sistemului de fișiere care poate fi reparată în siguranță fără intervenție umană. Dacă \fBe2fsck\fP descoperă o problemă care poate necesita ca administratorul de sistem să ia măsuri corective suplimentare, \fBe2fsck\fP va afișa o descriere a problemei și apoi va ieși cu valoarea 4 combinată logic (OR) în codul de ieșire; (a se vedea secțiunea \fBCOD DE IEȘIRE\fP.) Această opțiune este utilizată în mod normal de scripturile de pornire ale sistemului. Ea nu poate fi specificată în același timp cu opțiunile \fB\-n\fP sau \fB\-y\fP. .TP \fB\-r\fP Această opțiune nu are niciun efect; este furnizată doar pentru compatibilitate retroactivă. .TP \fB\-t\fP Afișează statistici cu marcaje de timp pentru \fBe2fsck\fP. Dacă această opțiune este utilizată de două ori, se afișează statistici suplimentare de timp, pas cu pas. .TP \fB\-v\fP Modul super\-descriptiv. .TP \fB\-V\fP Afișează informațiile despre versiune și iese. .TP \fB\-y\fP Presupune un răspuns „da” la toate întrebările; permite ca \fBe2fsck\fP să fie utilizat non\-interactiv. Această opțiune nu poate fi specificată în același timp cu opțiunile \fB\-n\fP sau \fB\-p\fP. .TP \fB\-z\fP\fI fișier\-anulare\fP Înainte de a suprascrie un bloc din sistemul de fișiere, scrie conținutul vechi al blocului într\-un fișier\-de\-anulare. Acest fișier\-de\-anulare poate fi utilizat cu \fBe2undo\fP(8) pentru a restabili vechiul conținut al sistemului de fișiere în cazul în care ceva nu merge bine. Dacă se trece un șir gol ca argument fișier\-de\-anulare, fișierul\-de\-anulare va fi scris într\-un fișier numit e2fsck\-\fIdispozitiv\fP.e2undo în directorul specificat prin intermediul variabilei de mediu \fIE2FSPROGS_UNDO_DIR\fP. AVERTISMENT: Fișierul de anulări „undo” nu poate fi utilizat pentru a recupera după o pană de curent sau de sistem. .SH "COD DE IEȘIRE" Codul de ieșire returnat de \fBe2fsck\fP este suma următoarelor condiții: .br 0 \-\ Nu sunt erori. .br 1 \-\ Erori ale sistemului de fișiere corectate. .br 2 \-\ Erorile sistemului de fișiere au fost corectate, sistemul .br \ \ trebuie să fie repornit. .br 4 \-\ Erori ale sistemului de fișiere lăsate necorectate. .br 8 \-\ Eroare de operare. .br 16 \-\ Eroare de utilizare sau de sintaxă. .br 32 \-\ Verificare \fBe2fsck\fP anulată la cererea utilizatorului. .br 128 \-\ Eroare în biblioteca partajată. .SH SEMNALE Următoarele semnale au următorul efect atunci când sunt trimise la \fBe2fsck\fP. .TP \fBSIGUSR1\fP Acest semnal face ca \fBe2fsck\fP să înceapă să afișeze o bară de finalizare sau să emită informații de progres; (a se vedea discuția despre opțiunea \fB\-C\fP). .TP \fBSIGUSR2\fP Acest semnal face ca \fBe2fsck\fP să nu mai afișeze o bară de finalizare sau să nu mai emită informații de progres. .SH "RAPORTAREA ERORILOR" Aproape orice piesă de software va avea erori. Dacă reușiți să găsiți un sistem de fișiere care provoacă prăbușirea \fBe2fsck\fP sau pe care \fBe2fsck\fP nu îl poate repara, vă rugăm să îl raportați autorului. .PP Vă rugăm să includeți cât mai multe informații în raportul de eroare. În mod ideal, includeți o transcriere completă a execuției \fBe2fsck\fP, astfel încât să pot vedea exact ce mesaje de eroare sunt afișate. (Asigurați\-vă că mesajele afișate de \fBe2fsck\fP sunt în limba engleză; dacă sistemul dvs. a fost configurat astfel încât mesajele lui \fBe2fsck\fP au fost traduse într\-o altă limbă, vă rugăm să definiți variabila de mediu \fBLC_ALL\fP la \fBC\fP, astfel încât transcrierea ieșirii lui e2fsck să îmi fie utilă). Dacă dispuneți de un sistem de fișiere inscriptibil în care poate fi stocată transcrierea, programul \fBscript\fP(1) este o modalitate utilă de a salva ieșirea lui \fBe2fsck\fP într\-un fișier. .PP De asemenea, este util să se trimită ieșirea lui \fBdumpe2fs\fP(8). În cazul în care unul sau mai multe noduri\-i specifice par să dea bătăi de cap lui \fBe2fsck\fP, încercați să rulați comanda \fBdebugfs\fP(8) și trimiteți rezultatul comenzii \fBstat\fP(1u) executată pe nodul\-i/nodurile\-i respective. Dacă nodul\-i este un director, comanda \fBdebugfs\fP \fIdump\fP vă va permite să extrageți conținutul nodului\-i al directorului, care îmi poate fi trimis după ce a fost rulat mai întâi prin \fBuuencode\fP(1). Cele mai utile date pe care le puteți trimite pentru a ajuta la reproducerea erorii sunt o descărcare de imagine brută comprimată a sistemului de fișiere, generată cu \fBe2image\fP(8). Consultați pagina de manual \fBe2image\fP(8) pentru mai multe detalii. .PP Includeți întotdeauna șirul complet al versiunii pe care \fBe2fsck\fP îl afișează atunci când este rulat, astfel încât să știu ce versiune executați. .SH MEDIU .TP \fBE2FSCK_CONFIG\fP Determină locația fișierului de configurare (a se vedea \fBe2fsck.conf\fP(5)). .SH AUTOR Această versiune de \fBe2fsck\fP a fost scrisă de Theodore Ts'o . .SH "CONSULTAȚI ȘI" \fBe2fsck.conf\fP(5), \fBbadblocks\fP(8), \fBdumpe2fs\fP(8), \fBdebugfs\fP(8), \fBe2image\fP(8), \fBmke2fs\fP(8), \fBtune2fs\fP(8) .PP .SH TRADUCERE Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu . .PP Această traducere este documentație gratuită; citiți .UR https://www.gnu.org/licenses/gpl-3.0.html Licența publică generală GNU Versiunea 3 .UE sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE. .PP Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la .MT translation-team-ro@lists.sourceforge.net .ME .